Atât de uşor îţi treci cu privirea,
Ochii tăi se fac punte şi poduri în nori,
Peste mări de corabii, nesfârşită plutirea,
Dar spre mine de ce nu-i întorci uneori?

Cu putere strângi palma peste luturi şi fire,
Mâna ta este umbră, este soare în zori,
Împrejuru-ţi le pipai, le prefaci cu simţire,
Dar să mângai, de ce nu incerci uneori?

Din cuvinte nasc patimi ale buzelor cărnuri,
Stol de vorbe şi soapte în plutiri de cocori,
Ai curajul de-a spune, de-a rosti şi nu tremuri,
Dar sărutul, de ce nu mi-l dai uneori?

Dacă porţi cu genunchii drept cupola văzduhul,
Jar de stele îţi nasc şi molateci ninsori,
Poti să imparţi cu rotula pe de-a-ntregul pământul,
Sa mă împungi intre coaste, mi-aş dori uneori.

(26.01.2020)