Sunt de fiecare dată alte cuvintele, nesfârșit,
Cuvintele din cuvinte, ca și cum le-ar naște,
Altul după altul, e mereu, cel dinainte greșit,
Când te caut, numai cel nespus te cunoaște.
E o ninsoare albă care se întâmplă deodată,
Ninge pe nimic și pe nimeni, sus și singură,
De parcă, zăpada, de nori, a rămas înnodată,
Și au uitat să cadă, fulgii sărutului, pe gură.
Mâinile, ochii, umerii, calcă în locul tălpilor,
Te ajung dar nu mai am cu ce să te cuprind,
Mi-au crescut, așteptând, genunchi, aripilor,
Nu mai știu, de urme, plutiri să îmi desprind.
(28.01.2023)