Un sfat? Iată-l! Fă totul atunci când ești tânar! De fapt, începe totul atunci când în vene îți curge forța tinereții. Împingeți visele în realitate și joacă-te de-a viața cu ele atunci când nu simți efortul de a te fura lucrurilor mai importante ale vieții. Descoperă fiara din tine, fiara în sensul de animal primitiv conectat la energia naturii, la fluxul primordial. Lasă-te purtat de instinct pentru că instinctul este primul lucru pe care îl vei îngropa adânc în tine mai tarziu. Nu instinctul de a supraviețui, pe acesta îl vei rafina, instinctul de a rupe bariere, de a călca pe tărâmuri necunoscute, instinctul de a prăda și altceva decât îți e necesar ca să treci de la o zi la alta.
Scriind aceste cuvinte, mă văd deodată bătrân, dar și tânăr. Îmi redescopăr plăcerea de a scrie, o fac cu jenă oarecum pentru ca primele gânduri care mă tentează să le scriu, sunt despre mine.
Mă trezesc gândindu-mă că aș vrea să scriu doar pentru mine, fără intenția de a le arăta și altora dar îmi pare că încep totul într-o notă falsă.
Vreau să le arat. Îmi doresc să sune bine pentru că nu cred că există povești frumoase care sună rău. Cred că poveștile sunt frumoase pentru ca sunt scrise frumos. Nu am întâlnit povești frumoase până acum spuse prost sau urât. Cele interesante factual rămân întâmplări frumoase, dar nu devin povești. Eu simt că îmi place să spun povești deci trebuie să fie spuse corect.
Un sfat, deci? Aruncă-te cu energia tinereții în proiecte de viața, în multe proiecte, în multe planuri, nu doar într-unul.
Jonglează cu mintea ta așa cum o face un artist de circ. Repetă jocul surprizei și al neașteptatului până când el nu va mai fi doar un joc.
Învață-te pe tine și apoi învață-i pe ceilalți. Culege din viață, însăși viața, așa cum e. Vei avea timp mai târziu să o strecori cu teamă prin sita grijilor zilnice.
Luptă-te cu tine și unul din voi va învinge. De fapt, istovirea luptei te va face mândru de încleștare, nu rezulatul, lupta în sine, faptul că ai fost parte din ea.
Cred că drama de mai târziu este că încetezi să mai fi parte din ceva, devii participant într-un întreg care nu îți aparține. Te dizolvi într-o distribuție care nu te trece pe generic. Iei parte la un scenariu pe care nu l-ai scris, în care nu ai nici rol principal, nici secundar, exiști dar de fapt nu faci decât să participi la existența altora.
Mută-ți privirea înspre înalt. De multe ori constat că deasupra mea sunt perspective sau priveliști pe care nu le-am văzut până atunci. Încearcă să îți balansezi echilibrul propriei tale persoane și altfel. Încercă un balans nou, dacă până atunci a fost în față și în spate, încearcă de la dreapta la stânga.
Probabil că simt acum că am strâns în minte prea multe gânduri nerostite. Simt încă teama de ale rosti, frica de a le spune.
Pentru că am învățat zi de zi să supraviețuiesc, animalul feroce din mine s-a așezat într-o rână și paște liniștit iarba din fața lui.
Cred totuși că exercițiul acesta îmi va face bine, simt că sunt prezent, simt că îmi aranjez singur piesele de șah pe tabla mea. Simt că pot să îmi aleg jocul, rolul și destinul jocului.
Am încă în mine poezia gândurilor și a trăirilor. Simt că pot să mă azvârl peste gardul din jurul meu, peste zidul fricilor și al rezervelor de tot felul.
Am citit cu plăcere cărți care m-au făcut să mă descopăr ca om care simte mai pregnant, mai acut anumite lucruri.
Am căutat din instinct să cunosc oameni care m-au făcut să privesc dincolo de confort, comoditate și delăsare.
Viața mi-a oferit din plin exemple pe care mi-ar fi plăcut să le urmez. Poate că le-am urmat, cred că le-am urmat. Cred că am făcut-o. Nu mă asemăn cu ele, doar le-am urmat, nu le-am copiat.
(11.01.2020)