Poți să îmi aduci ceva albastru? Să nu fie cer,
Se ridicase pe vârfuri ca și cum atingea norii,
Mă grăbeam, noaptea, lucrurile albastre pier,
Dacă nu va știi să se întoarcă o dată cu zorii?
Învățasem palmele, tălpile, să-mi fie albastre,
Urechile, din gură albastre porneau cuvintele,
Ea nu știa dar la fel erau mângâierile noastre,
Sărutul, lumea întreagă, fluturii, continentele.
Nu îmi era greu, căutam mai presus o culoare,
Șoaptele ei mă îndemnau să o cred și să sper,
Cerneală îmi curge din răni și umbletul doare,
Poți să îmi aduci ceva albastru? Să nu fie cer.
(15.03.2021)