Este ca o aripă frântă, amurgul, poți să îl auzi,
Înalță de la tine o umbră ca un zbor ce plânge,
Peste ea închide unul de altul, triști copaci uzi,
Iuți câinii nopții vor lua urma pașilor de sânge.
Cere-mă, te cer, uneori ajută să rostești nume,
Dincolo de noi, guri tăcute, ne cheamă strâmb,
Orbi, să îmbrăcăm, reci și neîncercate costume,
De ultimi nebuni, pe scena unui dans scălâmb.
Daca punem toate mâinile noastre, cele multe,
Împreună, ca o aripă frântă, peste ochii noștri,
Clepsidra sărutului, timpul am face sa asculte,
N-ar fi amurg, doar înserare, de îngeri albaștri.
(25 ianuarie 2024)