Să te strig ca și cum ai purta un fel de pălărie de paie,
M-aș pierde în urmă-ți, te-aș chema, cred, ca o adiere,
Ca și când umerii, mătasea rochiei ți i-ar feri de ploaie,
Să îți acopăr, dulce, sub streașina palmelor, mlădiere.
Verile, să îmi pară, tălpile tale, că îmi porți în sandale,
Te-aș auzi ca și cum greieri ți-ar cânta dinspre glezne,
Sau toamne ce-mi plâng, cu lacrimi de amare migdale,
Să îmi pară când pleci că îmi îneci răsărituri în bezne.
Să îți vorbesc ca și cum pulpele tale se învață cuvinte,
De parcă versuri se vor naște din săruturi pe șolduri,
Să-ți uit, să îmi ceri, să nu cred, să aștepți, jurăminte,
Sau m-aș pricepe să-i ghicesc chipul vieții sub farduri.
(14.02.2022)