Te întreb urmelor, bătăilor de aripi, celor care nu rămân,
Altor întrebări, zilelor de care nu îmi amintesc, vârstelor,
Te întreb ție așa cum nu erai, mie, cum nu eram, bătrân,
Aluneci întrebări, numelor care nu te numesc, degetelor.
Te întreb, de parca în jur, mi-ar fi albă și necăzută floare,
Neînțărcate ramuri, ar încolăci mai în jos de gleznă, pod,
Mai altfel decât te întreb nu-mi așterne nimic, la picioare,
Sau neplecate primăveri nu-și însângerează cireșii în rod.
În cerc, de tine întrebările mi se umbresc una cu cealaltă,
Daca aș sprijini cuvintele altfel, mai înalte sau mai drept,
Lângă celelalte nerăspunsuri, mereu, cea nerostită, saltă,
Ca și cum fără să te întreb oricui, nu aș ști cum să aștept.
(20.06.2023)