Te-aș schimba fără să-mi pese cu o frunză albastră,
Una dintre ele care s-ar potrivi între răsărit și apus,
Cu o frunză de care se sprijină cocorii prin fereastră,
Sau frunză înveliș care îmi rămâne, noaptea, nepus.

Te-aș schimba oricând cu un zgomot auriu la prânz,
Te-aș da pe pasul în iarbă, păsări, chemări pe nume,
Pe geamăt a primăvară, din buze flori roșii de spânz,
Ca și cum, în locul tău, aș săruta, ora aceea, anume.

Te-aș schimba, iertându-mă, cu noi, de care nu știi,
De parcă ai curge printre degetele mele sau cuvinte,
Alți amândoi sa îmbrăcăm de mâine coapsele liniștii,
In foșnet auriu la prânz de frunze albastre, vesminte.

(23.08.2022)