La mijloc, ambele mâini, ca o clepsidră, timpul, strâng,
Nu te mai țin minte din jos de îmbrățișare sau din sus,
În altfel decât oarbă cuprindere, nu mai pot sa te frâng,
Mâini, pare că am învățat, nedesprinderea, mai presus.
Parcă aluneci, flori sau nume de anotimpuri, la mijloc,
Culori, altele decât ale zâmbetelor, neroșu, nealbastru,
În temple, ca și cum, căzute porticuri mi-ai pune la loc,
Și îmi pare că între cer și pământ, îmi sprijini, pilastru.
Umbletul, demult m-a uitat împreunat cu urmele tale,
La mijloc, ambele mâini, ca o clepsidră, timpul, strâng,
De toamnă se înnoptează, de ploi, nu te pierde petale,
La mijloc, ambele mâini, ca o clepsidră, timpul, plâng.
(11 septembrie 2023)