Potrivește-ți cu mine ancora genelor, a palmelor și lasă-mă veșnic de tine robit,
Mă întreb cât de apt aș fi fost de război, dacă nu ți-aș fi știut râsul, glasul,
Sunt ziua de azi între lungi șiruri de ani, prin dragostea ta m-am sădit,
Port în mine frumusețea pașilor liberi, de la tine am învățat să iubesc mersul.
Dăruiește-mi, mai știu să primesc, n-am uitat cum se simte mirarea,
Te caut de mult și-mi pare că zorii te-au găsit, apăreai între două visări,
Ți-am simțit fruntea și buzele, dintre toate frământările mele pierise întrebarea,
Când mă aduc lângă tine, peste toate, simt că-mi vin mie însumi din zări.
Să-mi rămâi, nu-mi luneca de sub brațe, am să calc prin izvoarele reci,
Fără tremur, mă știu, voi juca rolul vieții, chiar de-i aspru al sorții decor,
Te iubesc sub asediu, nu am frică în tranșee, mi-e doar teamă că uiți sau că pleci,
Stai lipită de mine, să nu-mi vezi peste umeri, împrejuru-mi, fluturi roiuri, cum mor.
(25.03.2020)