Mi te-am imaginat, vei zâmbi, sub forma unui arc de cerc,
Palidă la început, linia de creion ce-mi erai, devenea lună,
Cuvinte n-au mai existat de atunci, doar un dor semicerc,
Voi alege cu grijă, rotundu-ți, cu mine, să îl țin împreună.
Alergai, te-am strigat, te-ai întors arc de cerc, singură erai,
Nu te pot prinde în brațe, între orizont și mine necuprinsă,
Vino, mi-ai spus, iubește-mi bolta coapsei sub care înserai,
Nu mă tem, cu sărutul azvârlit în sus gura mea e deprinsă.
Te chem doar arc de cerc, nu îți mai cunosc celelalte nume,
Pasul tău, întotdeauna, se îndoaie spre cer apoi pe pământ,
Vii mai întâi tu degete, apoi tu umeri, tu sâni, toată anume,
Și atunci, eu unghii, eu ochii, eu buze, semicerc te frământ.
(03.11.2020)