Cadă-mi frunze toamnei, mie, jocului de-a prinsa, ție,
Plăpumi de cocoașe ude, parca-mi dorm sătui copacii,
Galbene de frunze rochii, să-ți dezbraci ca într-o beție,
Sa îmi fugi mistreț de umbre când te-or speria gonacii.
Cadă-mi frunze, mă îngroape cu lopeți de creangă teii,
Ce ar fi să nu mă plângă, ce ar fi să-mi plângă foșnet?
Vers să-mi pască în piept cuvinte, să-i mulgă țâța zeii,
Mă șoptească prin vârtejuri, mă adulmece în scrâșnet.
Cadă-mi frunze, să mă uiți, să te uit, să nu ne mai fim,
Dimineți să fie ieri iar ziua de ieri să se nască din flori,
Neînțeleșii pași împreună, în urechi de frunză îi bârfim,
Să ne plouă viețile toate, la glezne ni s-or așterne culori.
(26.10.2021)