Câtă povară teiului de-și leapădă florile,
Umbletul căror parfumuri, îl mai apasă,
De ce nu îl ajunge amurgul viu ca zorile?
Sub ce păcat își alungă pruncii de acasă?
Câtă povară mării de-și leapădă valurile,
Sub soare, nisipuri, de spumă își zvântă,
De ce e necuprinsă și o măsoară malurile?
Sub ce păcat, pruncii în brațe nu-și cântă?
Câtă povară pasului când își leapădă urma,
În umeri de piatră îi pare neajunsă venirea,
De ce uită drumeagul când trecută e turma?
Sub ce păcat, pruncilor nu întoarce privirea?
(13.06.2020)