Minte-mă așa cum te minte sărutul luminii, cireașă de mai,
Ivește-mă dintre frunzele abia născute și așteaptă-mi roșul,
Mă uitasem între doua anotimpuri, iubită sfioasă îmi urmai,
Culege-mă aproape de nori, cu tine, în piept umple-mi coșul.
Strigă-mă lângă tine, numele-mi primește în miezul tău dulce,
Ceru-ți roșu în tăvi de apusuri, așază cu preaplinuri de stele,
Frigul încuiase copilul în mine, tu îi faci gardienii să-și culce,
Mă întorci pe prispă, somnul lin mi-l veghează de paie saltele.
Nu am cunoscut vreodată femeie fruct mai frumoasă ca tine,
Îmi umpli de rotunde mângâieri genele, degetele, apoi buzele,
Gura-mi te frământa și îmi picuri din palme covor de verbine,
Mi te caut livezilor pierdute, de pe șolduri coboară-ți frunzele.
(12.05.2020)