Este ca mersul, mă leg piatră de tălpile tale,
Oarbă și mută împletire, de-o clipă sărutul,
Din glezna tulpină, șolduri îți scuturi petale,
Pe urmă îți mângâi plecarea și urma e lutul.
Este ca noaptea, îmi e frică de zorii din noi,
Tu ești sâni, gură, pântecul, eu deopotrivă,
Fără să te văd, să mă văd, îmi ești amândoi,
Când pleci, răsăritului mă întorc împotrivă.
Ca împăcarea sau umbletul nostru, ca ruga,
Este ca răgazul tâmplei înspre buze și șoapte,
Galop de cerbi răniți, teama de moarte, fuga,
Este mersul, învățasem că pleci, este noapte.
(15.06.2021)