Dacă m-ai întreba norii sau cerul, zâmbetul sau un stol de păsări,
M-aș rupe dintre ziduri și ți-aș răspunde zborul, povestea noastră,
Mirările tale și pașii mei tencuiți cu tălpile goale, ne-ar naște visări,
Sunt singur atunci când îmi plouă despre ploaie, închisa fereastră.
Încerc să te pun împreună cu partea din mine stingheră, netulbure
Nu cred ca îmi ajunseseși prea adânc, în mine circulau încă nopțile,
Cad pietre sub coaste, poame, crengi din umeri, aș vrea să scuture,
Întreabă-mă săruturi, ce ar fi? Ți-aș răspunde, gura, sânii, frunțile.
Un fel de colț de iarbă cosită, ochii mei și nările ar ști să îl găsească,
Întrebă-mă despre gâtul tău, povârnișul care îți coboară spre umăr,
De zece sau de multe ori, surde degete oarbe învățau să vorbească,
Dacă îți par nemișcat secundei fără tine, ți-aș răspunde că număr.
(09.08.2020)