Să-ți apun, sub coastele umbrei mele, să întuneci, să dormi,
Îmi lipsești de parcă te-ai apleca prea mult, dincolo de mine,
De parcă umerii tai împreună cu ai mei ni s-ar arcui enormi,
Sau când fără numele tău, plâng zăpezi din ochi de hermine.
Îmi apăs mâna cealaltă peste tine, am ramase câteva degete,
Număr deja din unghii, podul palmei, linia vieții, secundele,
Pot să te aștept ca și cum aș tăcea sau mi-aș dezvăța urlete,
Sau dincolo de noi doi, sărutului frunzelor i-ar lipsi verdele.
Te împing în sus, ceafa mea curge înspre tine odată cu norii,
Nu te mai chem altfel, langa mine ochii tăi au nume de ape,
Te pierzi în carnea mea, ca grele cuvinte în debuturi, actorii,
Zâmbesc, inima ta mușca din mine de parcă mușca să scape.
(17.08.2021)