De piatră, de palmă, de sărut, femeie ai șolduri ca și cum,
Nu știu, undeva între tine și mine, nori, mă înșirui nebun,
Te-aș atinge altfel, portocaliu, zemos sau poimâine altcum,
Peste încheieturile tale, caraghioase fără mine, mă răzbun.

Înalte, dulci, adânci, nici tu nu îmi mai știi nemângâierile,
Dacă te-aș striga mâine sau azi sau câteva de tine șoapte,
Una singură, învățasem, molcomă, dinspre tine atingerile,
Pulpele, știu, mă învălui de ele ca seara de piersici coapte.

De când, dinspre cine, de unde ai maci, petale sub gleznă,
Mai dă-mi dinspre tine, mai palme, mai mie, mai culcă-mi,
Cuminți peste toate, strigă-mi nume, aprinde-mi în beznă,
Genunchi, mai vorbește-mi, căuș învelește, mai umblă-mi.

(18.08.2021)