Adu-mi înapoi floarea de liliac, ciorchinele întors,
Podoaba pe care o porți în visele mele, primăvara,
Clipa mov a înnoirii mele, mustul pământului stors,
Parfum de înserare târzie, sub el este dulce povara.
Iubește-mă cu tremurul ei in priviri, învață-te floare,
Povestea mugurilor ei, soarele blând care îi deschide,
Împacă-mă cu tine, la fel cu mine să-mi fii împăcare,
Locuiește-mă toata, umple-mi cu tine ale minții firide.
Ieri, strigătul pescărușului a născut floarea de liliac,
Glasul sau alb s-a topit în scântei pe cerul albastru,
Te pictasem printre gânduri, îmi purtai mov, elegiac,
Azi o vad, este aici, nu mai sunt trist, nici sihastru.
(14.04.2020)