M-am încercat cu ziua de ieri și m-am găsit viu,
Azi îmi orbecăie printre coaste, teama de moarte,
Îmi vad umbra îngenunchiată în abatorul pustiu,
Nu am trupul rănit dar îmi sunt de mine departe.
Mi-am chemat lângă frunte, brațele și apoi tălpile,
Le mai chemasem în trecut, îmi veniseră atunci,
Au acum cazmale de ger, pare că scurmă gropile,
Mi-e frică de mine, îmi refuz mie însumi porunci.
Purtasem în brațe femeia frumoasă a primăverii,
Îi simțisem verzi mugurii și trupul reavăn trezit,
Călcam apăsat, acum umerii se încovoaie poverii,
Peste suflet mi-e toamnă si îmi sunt desfrunzit.
(29.04.2020)