M-am pierdut între drumul înapoi și câteva case părăsite,
Mai rare, mai aspre zidurile, le zgârie iarna bătrânii obraji,
Reci pământuri sub tălpi, jupuite miriști nicicând argăsite,
Greu se lasă cer peste coame, grinzi le trosnesc în grumaji.
Zilele nu se mai termină, timpul are ceva nou, de netrecut,
Mă întorc la urmele mele de parcă m-au plâns în broboade,
Umbrelor de năluci desfrunzite, toamnele le voi fi petrecut,
Prin colaci să mă cheme la ghizduri când fântână sloboade.
M-am pierdut între drumul înapoi și neîntâmplate amintiri,
În jurul meu își potrivesc cu zările, dansurile albe, miresele,
Tot ce se mișcă odată cu mine, îmi pare o horă de neclintiri,
Neîmpresurate, sub străchini, prin căscate obloane, mesele.
(02.12.2020)