Imaginează-ne că te-aș pierde, printre noi doi sau ceilalți,
Numai tu ai putea, eu m-aș pierde înainte, imaginează-te,
Peste orice ai crede ca m-aș întâmpla fără tine, să te salți,
Urmei de mine, jumătății, clipei, golului de noi, așază-te.
Sutele mele mâini, deodată, fără nesfârșitele tale șolduri,
O zi în care niciunde numele tău nu îmi începe cuvintele,
Sau când singure nopți din umbra mea înfășurate falduri,
Pustie lume, de parca vii de sub bolți îmi cheamă sfintele.
Daca te-aș pierde, unul din noi ar deveni celălalt mai apoi,
Umerii tăi s-ar apleca peste felul în care respir sau înghit,
Cât de frumos te-aș ofta atunci, dinspre genunchi și înapoi,
Aș deveni tu, mi-aș părăsi fără să îmi pese, un loc învechit.
(05.09.2021)