Împarte-mă la doi, de o parte vântul, apoi zborul din ochii tăi,
Nu-mi rămână decât cârdurile de păsări, apusurile, noaptea,
Când îmi pleci de sub răsărituri, zorii frumoși se fac vâlvătăi,
Îți sunt cerul privirii, tu-mi mângâi norii și ploaia cu fruntea.
Mă împart la doi, valurile, iar din tine îmi e umbletul de copil,
Am destule, mă caută peștii, meduzele, îmi rămâne și scoica,
Te purtau de mână deși tălpile-ți vegheam, poet rătăcit în exil,
M-ai crescut cu tine, eu cu spuma din stânci ți-am fost doica.
Cuprinde-mă și împarte-mă la doi, copacii și singur ecoul tău,
În umbră tremură pașii de cerb, rege sunt, din frunze cununa,
Scoarța se învățase cu umerii tăi, nu mi-ai fost niciodată călău,
Mă nasc pentru tine, te naști sa mă rezemi de-i crunta furtuna.
(14.05.2020)