Dulce cărarea de strugure stors,
Lăsată pe buză în foşnet de toamnă,
Te-aduce din zări, copile întors,
Vin roşu ce-l sorbi dintr-o cană.
În limpede susur de sânge de viţă,
Îţi cântă în tâmple strămoşii,
Eşti bine, acasă, la tine în uliţă,
Ţi-e dor să te scoale cocoşii.
Îţi pare că intri sub bolţi şi arcade,
Pământul cu paie zidit-au cetate,
Pe ouă, de cloşcă, gaina când cade,
Bunicii ți-i chemi de departe.
Să-mi dai peste vremuri în mână cocenii,
Un foc să aprind şi să chiui,
Să vină prin fum lângă mine sătenii,
Să-i simt şi să simt cum mă mirui.
(17.02.2020)