Îți povesteam ieri ținându-te între podul palmei și numele tale,
Vorbe, încercam să te uit neuitându-te, albă îmi pluteai parcă,
Ziduri, umbre peste care nu se înalță nimic, reci flori nepetale,
De cărbune vagoane, pe umeri chirciți, slute lopeți le descarcă.
Trei au fost, îmi amintesc, clipele, prima, ultima, cea de mijloc,
Apucasem să te vad, să nu te mai vad, să mi te imaginez poate,
Lumi pornisem să sparg, din mine pietre de tine și mine, disloc,
Mâine se târăște fricos dintre noi, prin umezi tranșee, pe coate.
Îți povesteam ieri, te mângâiam caldă cuvintelor, îmi erai nume,
Nu departe de noi, rădăcinile ieșeau din pământ albi mesteceni,
Pe sânii tăi, dezbrăcate, stelele își plângeau din noapte costume,
Mai lasă-mi să aștept, să aștept, zorii când vin și sunt crânceni.
(26.11.2020)