Am să urc deodată, nu e loc de popasuri,
Dacă porţile inimii sunt de-acuma deschise,
Toata lumea de trepte, de punţi şi abisuri,
Printre gene şi buze curgă-mi şoapte şi vise.
De-am să strâng pentru o clipă sau mai bine o viaţă,
Dor şi drag şi iubire, fara cuget sau teamă,
Toată dragostea lumii de-aş privi-o în faţă,
Munţi de piatră, de plumb aş vedea cum destramă.
Pot să cred şi să fiu, să mă simt şi să vin,
Noaptea asta de zbucium toate gările-mi tac,
Vreau să am, să te ştiu şi să pierd prea puţin,
Lumea mea se preface, eu cu ea mă prefac.
Spune-mi deci că sunt bine, că nu sunt beteag,
De-oi privi cu mirare coaja lunii pe ape,
Port in mine un tremur şi nu vreau să-mi retrag,
Chiar de-ar fi să mă nărui, şoapta mea dintre şoapte.
(21.01.2020)