Avea un fel de prindere de mâini aspră, blândă,
Mă încurcam prin umbletele ei dese, de femeie,
În muzici, purtându-și tăvi de pâine crescândă,
Dansam amândoi, sub paie aprinsese scânteie.
Avea un fel de prindere de mâini aspră, blândă,
Îmi plăcea umbra lui, nu era de doua ori la fel,
Îl urmam prin câmp, în pătul, la vita flămândă,
Rânduielile lui, nu credeam că se fac și în altfel.
Erau un fel de prindere de mâini aspră, blândă,
Ca și cum mâini îmi erau făcute din mâinile lor,
Am crescut, strângerea le ajunsese tremurândă,
Acum mi-i caut în palmă zilelor, verilor, iernilor.
(27.12.2020)