De parcă îmi plouă alb, roșu peste lume,
Stropi, sub ace de gămălie, uită să cadă,
Mâine, zorii, îi spun primăverii pe nume,
Va curge de muguri, pe ramuri, cascadă.
Pe vârfuri îmi trec prin candori, balerine,
Degete îmi cheamă, să-și sprijine dansul,
Își aștern peste umbre, în culori pelerine,
Din șolduri, parcă vieții, învață balansul.
Ne cheamă de mâine, împletite mătăsuri,
Să-i râdem de viață, de cețuri să-i râdem,
Și timpul scăpat să întoarcem în ceasuri,
În frunze și în noi vom începe să credem.
(28.02.2021)