Mi se uită peste umăr, nu îi văd dar știu că sunt cu mine,
Se apleacă peste tulpinile florilor, cu tălpile lor de pământ,
Îmi sunt glasuri, liniște, mirosuri de iarbă, sunt ciuturi pline,
Mă întorc către cer, înspre mine, mi-i caut în ploaie și vânt.
Mi se uită peste umăr, le simt bătăturile cum mă apasă ușor,
Nu îmi erau scrise sau îndemânatice zborurile, mă prijoneau,
Soarele îmi asuda căruța cu loitrele pline, crescusem mărișor,
Porțile goale nu îmi mai văd plecările, din uliță mi le petreceau.
Mi se uită peste umăr, le eram zori si nămiaz, răcori le eram,
Zideam cetăți din lumea lor, ei mă turnau temelie sub toate,
Dulce trezirea, azi-noapte pe buze, alb lapte din uger aveam,
Îi caut, brațele lor nu mă cuprind prin odăi cu haine purtate.
(21.05.2020)