Nu eram eu, eram prea târziu, prea gol, prea departe,
Abia mă începuseră lungi ore de așteptare, reci tăiau,
Nu eram eu, îmi vad sărace coaste în oglinzile sparte,
Eram încă viu, guri flămânde, pe altcineva, molfăiau.
Să nu îmi știi singur urmele, doar cu tine mă umblu,
Nu eram eu, mă răstorn către începuturi, nu semăn,
Privește, nu cad, mai albastru mă zbat, nu zbor oblu,
Peste tine ca de-o aripă, dinspre cealaltă mă îngemăn.
Mă țineau cuib, ramuri subsuori chemau să mângâie,
Ulițe pustii, în ceți dinadins să te îngâne, nu eram eu,
Se întind lungi spre mine tânguiri și umbre ce gâfâie,
Nu eram eu, mă nasc răsărituri, altfel de mine mereu.
(16.08.2021)