Nu mă crede al pietrei, spatele în greu mi-l lipisem,
Mă scurge printre colțuri, șuvoiul care nu mă iartă,
Zâmbetul pentru tine era undeva, știu că-l zărisem,
Îmbrățișează rece stânca, în mâinile tale mă poartă.

Nu sunt al zărilor, mă crede, mai aproape îți ajung,
Reci mă purtaseră norii azi noapte, de tine departe,
Zâmbetul ți-l lăsasem în urmă, am știut că-l alung,
Mă atinge cu zorii odată, apusul în el să mă poarte.

Nu mă uită trecutului, azi pașilor mei află-le drum,
Peste mine răscolise pământul ale timpului pluguri,
Zâmbetul pentru tine va știi sa se nască din scrum,
Ține-mă strâns, chiar de ard si mă mistui în ruguri.

(08.07.2020)