Nu mai strigă nume de copil peste porți,
Sub amiezi nu îmi mai cheamă miriștea,
Îmi cerne plecări printre nume de morți,
Din neumbre de boi zorii înhamă oiștea.

Îmi pâlpâie porumburi în candele și vița,
Țăsturi îmi caut să le scurm prin jăratec,
În desculțele goane îi suisem verii căpița,
Căzneam pătlăgele în tuciuri să amestec.

Ulițe știu să îmi tacă despre mine povești,
Tâmple îmi prijoane prin ramuri, gutuiul,
Reavăn săpaseră doruri, neajunsele vești,
Prin toate învăț să-i înmoi peniței țuguiul.

(01.08.2020)