Ai văzut pescăruși, cum nu știu să moară?
Vopsește ceva din zborul alb, veșnic valuri,
Timp nu mai plânge secunde, când zboară,
Culcă-mi de tine priviri, ca aripi de maluri.

Ai auzit pescăruși, cum nu știu să moară?
Glasul lor, anotimpurilor nu învață tăceri,
Vechi timpane, umblă cu tălpi de fecioară,
În ciocuri să pară că-mi chemi, că îmi ceri.

Amintește-ți, pescărușii nu știu să moară,
Umezi, nasc, pentru noi, colțuri de stâncă,
Zorile ne urcă pe umeri, nopți ne coboară,
Iubirea noastră, nesfârșită plutire, adâncă.

(21.02.2021)