Spune-mi, cum poți sa fii numai dragoste? Cum poți sa fii numai dragoste?
Tălpile, genunchii, Te-am văzut, le spălaseră roșie, piatra,
Urcai sau ne urcai pe noi, inima Îți bătea tare sub coaste,
Rămâneai plecând, focul ardea deși pustie Îți lăsasei vatra.

Cum poți să Te numești cu numele noastre și să Te chemi cu numele Tău?
Ne plângeai pe noi, pentru Tine plângeau viața și moartea,
Salcia repeta lacrima mamei Tale sub aplecat frunzișul său,
Împacă-ne cu noi, între lumină și întuneric, ține-ne partea.

Iartă-ne, în ce apă a iertării, ne speli? În care Iordan nesfârșit, ne botezi?
Am auzit strigătele, acum lemnul bătut îmi frânge privirea,
Îmi pare că în cruce e totul, se petrece tot ce vezi și ce crezi,
Ai stat pentru noi pe pământ, din pământ Îți începe plutirea.

Cum să îmi spun rugăciunea, când Tu mă cunoști mai bine ca mine?
Îmi picura atâta blândețe chipul Tău, eram copil de Înviere,
Mamaia mă lăsase cu Tine, era lângă altar în datini creștine,
Cântam „cu moartea pre moarte călcând”, simțeam mângâiere.

(17.04.2020)