Povestește-mi, mă ține de mână, mă poartă,
Nu îmi pare decât acum glasul mai aproape,
În miriști aprinse, tulpina mă naște moartă,
Sub mine sămânță nouă începe să îngroape.
Povestește așa cum știi, cum te știu demult,
E timpul sau neîntâmplarea, mai spune-mi,
Nu mă lăsa fără să știu, învață-mi să ascult,
Mă ceri cumva departe, aud cum mă chemi.
Mai blânde toate, între noi așezate cuminte,
Mi le-aș pune sub cap, la umbra împăcării,
Viu mă preumblu și sub tălpi am morminte,
Povestește-mi, să le aștern dinaintea uitării.
(07.08.2021)