Spune-i nopţii să-nceapă fară mine înserarea,
Văl de plumb vineţiu să coboare pe lume,
Soarbe-mi cântecul lirei, ocroteşte-mi visarea,
Lasă-mi cârd de cocori să mă strige pe nume.
Răsuceşte-mi privirea de la neguri și ceaţă,
Rana iernii cumplită să n-o simt cum mă doare,
Tu-mi întinde şi ţine în căuş peste faţă,
Blânde palme şi calde, eu să cred ca e soare.
Este încă departe dar îl simt cum coboară,
Dintre pietre cernite, tainic urlet de lup,
Dă-mi o mâna de vreascuri, s-o aprind şi să-mi pară,
Că sunt siguri pereţii, dintre umbre mă rup.
(26.01.2020)