Pune-ți mâinile între gândurile mele rătăcite,
Frământă în podul palmei aluaturile întinse,
Adu-mă împreună cu mine, lut din vase ciobite,
Și alunecă-mi corpul nou în cuptoare încinse.
Ajută-mi să trec, să mă uit și să nu mă mai știu,
Din făptura de ieri nu vreau să păstrez vreo șuviță,
Sunt un alt început, pe cel vechi nu-l mai car din pustiu,
Sunt alt azi, am zidit altui ieri a scăpării portiță.
Dă-mă întreg, pe de-a-ntregul, nu-mi păstra vreo măsură,
Din căldarea de spaime nu mai vreau să mai sorb,
Gustul proaspăt al vieții să mi-l picuri în gură,
Din tristețe mă rup, vreau să cred c-am fost orb.
Tu-mi rămâi între toate, eu mă nasc pentru mine,
De pământ și de rugă să-mi promiți că ai grijă,
De-oi fi altfel la chip, sunt tot eu, mă știi bine,
Din război sunt întors, nu am urmă de schijă.
(20.03.2020)