Ultima oară îți potriveai mersul cu pași mari de părinte,
Te uită, pe aici, trenurile, umbre de oameni, si tu, copil,
Altceva, trebuie sa se fi întâmplat cu umbletul cuminte,
Tenișii aceia, cumva din șireturi scăpați, au plecat tiptil.

Mai ții minte, te îmbrăcase să ieșiți, nu îți numărai ore,
Sunt aceleași, acolo, doar uită-te atent, trepte, drumuri,
Îmi pari, când te vad mare și trist, rotindu-ți mute hore,
Când ai învățat să mergi fără să cânți, doar să murmuri?

Mai strigă-mă, numele dacă nu îmi știi, mai strigă-mă,
Nu cred că nu ești încă acolo, zgârie din tine ani, vieți,
Oprește-te, încearcă să-i oprești și ei pașii, asculta-mă,
Cheamă-te să săriți peste garduri în lumea ta de băieți.

(03.04.2021)