Unde îți păstrezi mersul pe vârfuri și unduirea?
Parfumul dulce al pasului ce-ți rămâne pe urme,
De unde îți aduci înapoi, din ce astre, plutirea?
Îmi învăț printre gânduri, ochii minții să scurme.
Unde le ascunzi în furtună, unde-ți așezi genele?
Îți acopereau privirea sau mai degrabă o dezgoleau,
Din păsările ochilor îmi pare ca au migrat penele,
Sunt sărac fără ele, de clipire sunt orb și le vreau.
Unde iți ții încheieturile mâinilor, sub care răsărit?
Cele care îmi purtau spre ochi, palmele, linia vieții,
Între noapte și zi, fluturi și aer, întâlnirile s-au rărit,
Le aveam peste umeri, în gând sunt predate tristeții.
Ritmul delicat al coastelor, suspinele tale, unde sunt?
Îmi pictai bolta unei catedrale, între doua respirații,
Eram împreună anotimpuri, acum doar plouă mărunt,
Te-am pierdut dintre șoapte, din chemări și vibrații.
(04.04.2020)