Mai adu-mi iarna, încălzește buzelor înghețate sărutul,
Zăpezi le știam fără tine, acum nu le mai știu fără tine,
Nopțile, viscolite liniști, drumurile sub reci așternuturi,
Alb îmbrățișați, ninse, cădem fulgi peste lume, cortine.
Am visat că mâini înalte cât țurțurii îmi trăgeau sania,
Rotunde vârfurile cizmelor săpaseră în urmă prăpăstii,
Greu mă treziseră, prea de cu zori umblet, spovedania,
Gura-mi, fără ciobul ei cu tămâie, nu mai poate postii.
Sunt încă aici, din celelalte ierni am în barbă chiciuri,
De o vreme, cernute zăpezi nu se mai topesc pe umeri,
Sub poale, bradul, am uitat cum să îl caut de dulciuri,
Rămâi, tu știi, flori de gheață, în șoaptă, sa îmi numeri.
(30.11.2021)