locul

Pulberea fină care cade pe noi,
Mirosul de ploaie şi umbra de frunză,
Paşii tai liberi şi zumzet de roi,
Vara inimii mele tresalte pe buză.

Copiii porumbului copt trec sprinţari pe mirişte,
Pământul se întinde şi se strânge în brazdă,
Cornul dulce al vieţii cu putere sa îl işte,
Peste tălpile noastre pod de iarbă aşază.

Simt în vene o forţă şi-o alene deodată,
Cioc de pasare iute care sparge neantul,
Mă aştern lângă trunchiuri şi îmi vad viaţa toată,
Ochii-mi zboară prin ramuri şi crengi spre înaltul.

Îmi doresc să dureze sau să nu se termine,
Din păcatul acesta nu mai vreau să revin,
Lumea asta sau altele mai bogate, mai pline,
Nu le vreau, nu le ştiu şi nici nu îmi mai vin.

De când eşti lânga mine, printre vise şi gânduri,
Viaţa mea este zâmbet de prunc si e floare,
Pot simţi ca te am, ca te văd printre rânduri,
Chiar şi atunci când mi-e greu si lectura mă doare.

Eşti cu mine acum, în miros, văz, auz,
Glasul tău îmi şopteste întruna,
Pot să înjur, să sudalm, pot s-acuz,
Tu imi eşti în furtună parâma.

Dor de tine, de pămant şi de viaţă,
Voi culege mereu seva ta,
Nu te duci, te am pururi în faţă,
M-ai dospit ca pe-o pâine în manta.

Pot simţi dacă palma îmi aşez,
Cum palpită şi tresaltă iubirea,
Să mă rup nu mai vreau, nu visez,
Altă soarta, îmi este clară menirea.

Locul ăsta sau cei de aici,
Poate cei care au fost, nici nu ştiu,
Glasul lui, glasul lor de bunici,
Mă aduc şi mă întorc din pustiu.

Nu-s pierdut dacă vocile imi sună,
Daca blânda şi draga lor vorba se aude,
Daca poarta mai scârţaie în zbor de buhă la lună,
Nu-s pierdut, roua nopţii mă ude.

(19.01.2020)