Mergi alături de mine, mi-a şoptit râul,
Eşti de-o seamă cu peştii mei, mai tânăr ca stâncile,
Ai în tine ceva reconfortant, pare că îţi cântă şi tresaltă mersul,
Sau poate mă înşel şi eşti doar un actor care îşi spune pe de rost replicile.

Stai lângă mine, îmi faci bine, mi-a şoptit pădurea,
Ai spune ca îmi eşti unul din copacii tineri, cam prea tânăr totuşi,
În lumina acestui superb apus îmi pare că atragi tuturor privirea,
Deşi o parte din frunzişul tău arată ciudat şi fals, ca nişte dinţi puşi,

Dă-mi mâna ta şi lasă-mă încolăcit pe tine, mi-a şoptit vântul,
Imi eşti un fel de frate, aşa iute şi puternic, nesperat de mult ne asemănăm,
Atunci când respiri cred că tremură toată firea, tot văzduhul, pământul,
Sau eşti doar un caraghios şi asupra ta ne înşelăm.

Săruta-mi ochii, părul, mâinile, sărutul tău îmi cunoaşte tălpile şi vârful gândurilor,
Îmi pare că te ştiu de când îmi ştiu ochii, gândurile şi pomeţii obrajilor,
E amuzant, mai spuse ea, că te crezi al vântului, pădurii sau al râurilor,
Sau poate mă înşel, şi eşti mult mai puţin al meu decât al lor.

(02.03.2020)