Urcă-mi în suflet zece tone de vise,
Le-aşază cum vrei, în perechi sau de-a valma,
Mai pune deasupra mii de versuri nescrise,
Să mângai putea-voi şoldul lunii cu palma.

Deşartă în mintea-mi zece tone de gânduri,
Mai amare, mai triste sau cu iz de bairam,
Potcoveşte cu versuri ale limbii galopuri,
Şi pe-a lunii gutuie ţi-o voi naște pe ram.

Să-mi torni în ureche zece tone de glasuri,
Să le aud cum se plâng, cum se roagă, cum tac,
Prin padurea de voci să mă-nveţi la popasuri,
Se te legăn putea-voi într-al lunii hamac.

De-mi verși printre gene zece tone de chipuri,
Mai frumoase, mai albe sau fardate strident,
În labirint de pomeţi si de frunți vom fi singuri,
Să te scald, voi putea, într-al lunii torent.

(13.02.2020)